Rugaminte arsa
Adda
“Fi eroul meu. Trezeste’ma din somnul etern al infernului ce imi canta in fiecare vena translucida,uscata. Am nevoie de un erou,pentru ca vezi tu dragule,ingeri nu au grija si de demonii,iar eu m’am innecat. De un infinit de ori. Am ars. De zeci de ori. Mi-a cazut intreg universul,inaite ca,cortina sa fie trasa. Am rasuflarea mortii inaitea si in spatele meu. Imi zambeste stirb,iar ochii ii ard ca taciunii. O urasc. O urasc pentru ca ea mereu castiga inaitea mea. As vrea ca macar odata,sa o inving. Sa ii demonstrez ca nu tot ce am trebuie sa fie luat. Isi bate joc de mine…
“A. o vezi pe L.?” ma intreba surazand.
“Da”ii raspund scarsnind din dinti stiind ce urmeaza.
“Mai cateva luni”imi sopteste apoi pleaca si tot ce mai aud e un zgomot strident de coasa.
Si apoi doar linistea ce imi urla in timpane.
Universul meu,daramat intr-o singura secunda.
Mi’am cladit universul de sute de ori. Ca mai apoi sa dispara din nou.
Iar acum totul e ca in oglinda. Invers. Si pentru prima data un demon implora. Fi erou meu. Fi lumina din cavoul meu umbrit din regrete. Traseaza o linie si iti voi desena un infinit.
Clisee,mon amour, suflet pribeag,pierdut pe drum.
Poezie. Doar poeme arse pe alocuri,stivuite pe un birou prafuit. Atat mai am. Zeci,sute. Fiecare noapte un alt poem,fiecare tigara alt vers,fiecare pahar de vin alta strofa.Cate poeme ingramadite am in minte. Trup si putin suflet negru incondeiat.
Satanic,esti tu eroule!
Ce imi zabovesti prin vise,imi dansezi pe retina,imi fugi prin miraje.
Ce crud,ce dementa imi strapunge cutia toracica si ramifica spre intreg corpul,posedandu’l in dulcea’I placere morbida.
Tu,erou,tu dragule…esti doar rodul imaginatiei mele inchise intr-un glob de sticla. Un glob ce zace pe raftul de sus. Si tare mi frica ca daca voi sparge globul,vei disparea printre stele asemeni unui univers construit in 19 ani.
Esti un miraj. Eco interior ce imi surazi trist apoi devi doar fum;fum al ultimei mele tigari…
Fi eroul meu”