Ganduri la miez de noapte! (68)

Trezirea!

 -Si poate era o vreme cand pretindeam ca am inima franta si ma doare…
Si ce copila eram atunci …
…si cate nu stiam-

Abea in dimineata asta rece de vara am aflat cum e. Mi-am dat seama ca durerea neobisnuit de reala pe care o simt nu e de la cafea …s-au de la atatea nopti pierdute printre ganduri in astea 2 luni…
Nu;
E pentru ca am oferit prea mult si am primit prea putin.
E pentru ca mi-am calcat pe orgoliu si pe mandrie de prea multe ori si nu am vazut rezultatul dorit.Pentru ca am lasat de la mine de atatea neobservate dati , sperand ca doar…sperand ca poate ceva se va schimba.
E pentru ca mi-am dat seama –oricat de dur suna- ca singurul motiv pentru care mai sunt cu el e pentru ca eu il fac sa continue relatia…si pentru ca am nevoie de el ca de un drog; ca sa-mi fie bine. Dar apoi … sa imi fie de zece ori mai rau.
Mi-am dat seama in sfarsit ca el nu m-a tras aproape de el niciodata.Nu mi-a aratat ca are nevoie de mine s-au ca ma vrea.
Suntem impreuna ca sa ne folosim atentia reciproc.

“Suntem doi orbi in lumea asta; Tu pentru ca nu vezi ce ai langa tine…Si eu pentru ca te vad numai pe tine” –citat furat.

Si cumva , nici macar acum cand simt in tot pieptul cum inima mea se frange , nu pot-nu ma tine sa spun ca e vina lui. Vina e a mea.
Mereu a fost…mereu v-a fi.
Am avut atatea sanse sa spun stop; Dar am continuat. “daca vom continua, ne asumam niste riscuri.cineva tot va ajunge ranit in final…” i-am spus eu. Ca apoi sa ma ghidez dupa sentimente si ca oarba tot eu sa ajung asa.
Cumva, de cand l-am cunoscut am stiu asta.

Daca i-as spune acum ca de cand l-am vazut prima oara in localul nostru – casa mea- langa masa de biliard… am stiut ca o sa fim impreuna… ca o sa-I ofer jumatate din inima mea si ca stiam ca eu o sa ajung ranita in final …ar zice ca sunt nebuna in adevaratul sens al cuvantului.
Urasc senzatia asta din piept.

O detest!
Niciodata nu m-am simtit asa si cand ma gandesc mai bine…nu merita sa sufar atata cand lui nu ii pasa de fapt.
Pana acum mi-a demonstrat de prea multe ori ca ii e tot una cu mine s-au fara.
Si mi-a confirmat prea des…prea direct.
Eu de ce n-as putea face la fel?

Sunt o leoaica! Pot face orice doresc. Si nu stiu eu prea multe…dar stiu sigur ca nu vreau sa mai simt franturile din inima mea
E atat de stricata incat bucati uscate din ea au inceput sa imi provoace suferinta la orice respiratie. Nu asa am vrut sa ma indragostesc prima oara…

Nu cred ca am ajuns sa il iubesc.Incerc sa elimin posibilitarea.
Daca mi-ar fi dat motive, poate acum puneam sa-I spun ca il iubesc. Dar nu pot. Si aici vina e doar a lui.
Si cum imi tot repeta si Adda; daca eu nu am incercat… atunci nimeni nu a facut-o.
Doar ea; ea stie cum e. Si acum e bine.
Voi fi si eu candva. Am de la cine invata. Mi-a mai ramas o singura persoana langa mine cand trec prin bucurii si depresii. Si o apreciez mai mult decat las sa se vada uneori.
Prefer de o mie de ori o prietena adevarata decat sute de altii care sa ma lase la greu.
Si ar mai fi cativa prieteni…dar ea a persistat din prima zi asupra mea si am o senzatie ca in final ea v-a fi singura care mai ramane .

Stiu, am devenit sentimentala, dar asta e adevarul.Simteam o nevoie apasatoare sa spun asta. Simteam sa scriu asta undeva pentru ca daca incerc sa spun cu voce tare…nu imi iese niciodata.
Am impresia ca nu o sa imi reusesaca vreodata.Dar voi avea mereu scrisul. Paradisul meu.

Ps: Melodia asta (link) mi-a dat… cumva suferinta de care aveam nevoie.Versurile sunt prea adevarate si prea potrivite.
Erau momente –ca si clipa asta- cand ma gandeam ca poate ar trebui sa tac naibi si sa nu mai fac o drama din asta. Dar nu mai pot…melodia asta mi-a deschis ochii ca nu mai pot.
E dreptul meu sa aleg cu cine stau si cum vreau sa fiu tratata.Si acum…nu imi place.
EL NU E AXEL! si regret sa spun asta…o vreme chiar credeam … chiar am sperat. Dar acum m-am trezit la realitate.
E un lucru bun, nu? Oricum el imi reprosa mereu ca prea traiesc in lumea mea. E, uite ca acum am iesit de acolo.

Dar mi-a ramas un lucru. Un lantisor.
O promisiune.
Eu nu sunt ca el… eu imi respect promisiunile.

 

 

-Ti-am promis… si am sa incerc sa imi tin primisiunea de a fi langa tine…nu am sa te las sa cazi. S-a schimbat doar faptul ca am hotarat sa nu cad odata cu tine..
Am sa prind aripi si am sa te aduc la suprafata…cumva…candva…v-a fi bine!

Avem atatea amintiri…atatea clipe minunate…dar noi 2 avem o dragoste ciudata.Nu ne intelegem niciodata.

Rau cu rau…dar mai rau e fara rau.Cine l-ar putea inlocui pe dobitocul meu? -asta as vrea tare mult sa stiu.

Atat pentru azi, pe data viitoare. Aici Runa, am inchieat transmisia  🙂