Hey copii. M-am intors :3
Saptamanile trecute am ajuns sa aprofundam poezia Luceafarul de Mihai Eminescu si cu prilejul acesta, sa incerc , total spontan, sa scriu o pezie aproximativ la fel . Slightly different, pentru ca in poeziile mele soarele e simbolul distugerii ( respectiv personajele mele au putere doar noaptea) si nu e nici o actiune (in afara de chemarea ingerului ) deoarece toata poezia este practic o conversatie care este purtata doar in mintea ingerului si a copilei. (simteam nevoia sa specific, sa nu ma trezesc apoi cu reprosuri ca ma iau dupa Eminescu si nu am originalitate )
Enjoy ^^
Ingerul si copila
Copila dulce il chema
Pe inger sa rasara;
Si aste dulci vorbe rostea
Soptea ascunsa-n seara :
-Alunga teama inger bland
Cu aripile-ti albe
Durerea-ti cheama inima
Si sufletul aproape .
Si ingerul o indragea si astfel cobora,
De dupa norii grei de plumb-
Copila-o-auzea ;
Si doar in gand vorbeau cei doi
Si ingerul doar ii soptea
Ca ea e in inima lui, si-n veci acolo –va pastra.
-Macar in vis de te-as avea
O clipa…o secunda-
Cu aripi te-as inconjura
As fi o calauza.
-Si singura nu ai mai fi
In veac !Caci m-ai avea
Pe mine ; inger desfranat
Si teama eu ti-as alunga.
-Tin minte dragule, cu-amar
Mi-ai dat iubirea pura
Si tot cu-amar am refuzat
Eu lumea ta nebuna.
-Caci inger esti si vei ramane
Mereu in ochii mei
Si nu imi e permis sa-ti dau
Atat …nici chiar o gura.
-La pieptul tau sa ma ascund
Atat de mult as vrea.
Sa simt caldura unui veac…
Va bate dulce-ti inima.
-Si luna ar ascunde bland
Secretu nost… scaparea ;
Un paradis uitat in gand
Tratat cu nepasarea.
-O noapte-as sta la pieptul tau
As fi doar fericita
Sa fiu si doar in preajma ta
Sa simt ca sunt dorita.
-Dar soarele blestemator
Ne-ar rupe utopia
Iar astfel eu m-as sting-n dor,
Ne-am pierde fericirea.
-Caci doar in vis noi ne-am avea
Iar visu-i doar o clipa.
Si supendata doar ar sta
Iubirea singherita.