Praf de vise…(42)

Legamant

Adda

Am pus cerneala in calimara. Intind mana dupa pana alba ce zace pe tablia biroului. Vantul suiera afara,dement prevestiind gerul ce va cuprinde asta toamna. Zambesc usor. Oamenii se mira ca eu,ca scriitor al epocii moderne inca scriu cu pana. Dar asa o nostalgie ma cuprinde incat cu greu pot a renunta la viciu asta.
Sa tin pana in mana e ca si cum as putea sa merg in trecut,momentele de aur a celor mai mari scriitori. Inmoi pana in cerneala de un negru-albastrui. Cuvintele incep a se insirui pe foaia alba…

”Cade pe beton rece,prafuit. Isi curpinde capul cu mainii tremurande. O ploaie de frunze aurii cad peste ea amintindu-i de gustul amar al toamnei ce a venit parca prea devreme. Incepe a plange. Lacrimii,reci,cristaline ce vibreaza in intreaga intindere. Suflet abandonat in asta lume. Chipu’i palid,umbrit de cearcane vineti. Arata obosita si infranta. Parul ii acopera fata ca o cortina de catifea neagra. Suspinele ei se preling de-a lungul drumului pana in capatul acestuia. Doar cateva felinare clipesc bolnav. Aceea strada,acele clipe,acele timpuri de mult apuse.
-Vara e departe scumpa mea,se aude o voce catifelata ce mangaie pelicula intunecata a nopti.
Ea isi ridica privirea din pamant. Lacrimiile ii curg pe obraji,patandu-i cu rimel murdar. Arata distrusa,istovita si infranta. Renunta la lupta,sufletul nu ar mai fi putut indura o alta lovitura de a destinului. Isi sterse ochii umezi cu dosul palmei. Privi persoana de ce se proptea de trunchiul unui copac. Clipi de cateva ori pentru a isi limpezi privirea. Inghiti in sec.
Era el. Acelasi zambet bland,cu acelasi licar viclean in ai sai ochii caprui. Fuma o tigara. Rotocoale de fum innecacios se inaltau risipindu-se incet. Ea se ridica impleticindu-se de pe drum. Isi potrivi rochia neagra ce ii se involvura deasupra gleznelor. Apoi il privi in ochii. Simti un junghi in inima. Durerea era insuportabila. Isi muta privirea.
-Ce vrei?suiera ea printre dinti inclestati.
El surase.
-Sti ce imi doresc,murmura el.
Ea pufni in deradere. Isi fixa privirea asupra mainilor ce ii tremura febril.
-Nu imi pasa!racni ea si inchise strans ochii.
Simti o adiere racoroasa,apoi mangaiere blanda a degetelor lui de-a lungul obrazului ei. Suspina. O lacrima ii se prelinse pe obraz aranzand-o pe interior. Ura sa fie slaba. Mai ales in fata lui. Tremuratul se intensifica. Durerea ii pulsa in fiecare vena translucida. El o saruta pe frunte,apoi o cuprinse in ale sale brate.
-Dar iti pasa,o tu micut demon!sopti el la urechea ei. Esti tu demon,iar eu inger si crezi ca iubirea intre noi nu e posibila dar e draga mea. Doar…
Ea se smuci brusc. Il impinse brutal si ii intoarse spatele.
-Nu esti real. Dispari din ochii mei. Esti doar o fantoma a ce a fost vara asta. Atat. Si nimic mai mult,murmura ea printre suspinele ce ii frangeau pieptul.
El zambi trist.
-Poate sunt doar o iluzie,un vis,dar sentimentul e real,e prea puternic si prea viu. De asta ma vezi oriunde mergi,de asta ma auzi in fiecare coltisor ce iti aduce aminte de mine. Pentru ca vezi tu,o astfel de iubire nu se face,canta,sculpteaza,picteaza,scrie sau deseneaza. O astfel de iubire se traieste,e vie. La fel de vie ca noi doi. Un inger,un demon. Sacrificiul suprem. O astfel de iubire,draga mea e deasupra legii firii. Tu si cu mine. Fulgere de durere si tunete de fericire. O furtuna de sentimente. Iubirea noastra.
-Demonii si ingeri nu pot fi impreuna,sopti ea fara de glas si se intoarse;deschise ochii si il privi.
El o lua din nou in brate. O privea bland,cu iubire si adoratie. O saruta bland pe buze, un sarut atat de usor ca pana unui porumbel ce zboara intr-o adiere fugara.
-Ba da,rosti el usor. Va fi bine intr-o zi,spuse si se desprinse de ea.
-Cand?sopti ea printre lacrimi.
El ii zambi,inaite ca imaginea lui sa se dilueze in fum si lumina. Ea se prabusi din nou pe beton tipand cu toata forta sa. Isi lasa capul in jos si zari un trandafir alb patat cu sange. Apuca trandafirul si se intepa inconstient intr-un dintre spini. Sangele ii tasni de-a lungul tulpinii.
O promisiune legata cu sange de inger pentru un demon cu sufletul murdar si necurat.
-La iarna,isi raspunse ea singura lasand ca sangele ei sa devina un tot cu sangele lui pur de inger.”

Am lasat pana pe tablie dupa ce am inchis ghilimelele. Privirea mi-a alunecat spre geamul inntunecat. Vantul inca isi canta oda de jale afara implorand ca iarna sa vina mai repede. Totul se misca prea repede intr-un fel prea incet,am cugetat parasiind odaia.

Portativul vietii!(14)

Adda

Buna dimineata dragilor! ^_^

Stiu,iar nu am mai postat de mult…
Dar asta se va regla sper eu in cel scurt timp. Ca sa va fac dimineata mai placuta incep cu o mica povestire:
Acum vreo 2 saptamanii a fost Festivalul Berii in Lugoj. Dupa mine mai bine il numea Festivalul Verii dar nu e dupa cum vreau eu. Oricum;a tinut 3 zile,si in fiecare zi s-au desfasurat diferite activitati sa le numim asa:
07.06.2013(Vineri):
Dansuri populare – au durat mult prea mult si oricum au fost in fiecare zi plictisindu-ma la maxim
08.06.2013(Sambata):
A cantat o trupa venita din Timisoara : Box Office;solista a fost chiar foarte buna,si toti ceilalti membri ai trupei s-au ridicat la nivelul ei;
iar de la 22:00 a inceput nebunia adevarata,show-ul pentru care eram acolo: Cargo.
. A fost genial! A trezit sufletul in mine puternic si la maxim. O doza de realitate ❤
09.06.2013(Duminica):
Alexandra Ungurean&Crush
Nu am fost la scena;o auzeam de pe mal si nici nu imi trebuia mai mult sincer vorbind.

Oricum;melodia de azi ii are in centru pe Cargo. Eu cel putin m-am indragostit de melodiile lor si de energia chitaristului . 😀 Au cantat o multime de melodii superbe,energice iar in momentul in care au inceput cu hitul lor: Ploaia;ei bine toti lugojenii au fost cu adevarat minunati,fiind acolo trup si suflet;formatia nu a cantat nici un vers al acestei melodii. Un moment foarte frumos.

Dar atat despre Ploaia de la Cargo pentru un moment pentru ca eu vreau sa va prezint o melodie ce mi-a ramas in cap;frumoasa,geniala cum vreti voi sa ii spuneti;melodia mea de suflet. E una destul de noua dar e perfecta:

Cargo-Nu ma lasa sa’mi fie dor

Si videoclipul e…n’am cuvinte!

Savurati!^^

Ganduri la miez de noapte!(61)

Copii ai noptii! ^^

Am revenit. Imi pare rau ca nu am mai trecut pe la voi dar scoala asta imi manca viata; ma oboseste 😀 Curand,va fi vacanta;nu prea mai conteaza o luna,doua. Deja miroase a vara calda. Luna asta abia a inceput si deja totul luceste;sa trecem si de teze si sunt cea mai fericita. Revenind la postarea din seara asta;pam-pam:

Adda

Arde

Multi ma cauta…dar nu ma mai gasesc. Am luat o foaie curata,si cu cerneala alba mi-am creat propria inchisoare. O inchisoare alba. I-am desenat o usa,dar dupa ce am intrat in camera am sters’o. Sunt doar eu aici. Am inceput sa scriu,sa-mi gasesc refugiu printre randuri.

Lacate inchise.
Suflete aprinse
Vesnic rapunse
La iubire expuse

In fiecare zi scriu pe peretii albi ai celulei mele. Muzica imi canta in surdina. Nu dorm. Nici nu mai respir. Sunt doar un suflet,cu batai iregulate de inima.

De ai fi al meu
As jura
As crede
Si
As spera…

Calc pe orgoliu meu. Am ajuns de unde am plecat. In inchisoare’mi alba nimeni nu vede,nimeni nu aude. Dar aici nu mai simt nevoia sa plang. Imbracata in negru,ard in mijlocul camerei parti din inima mea. Foi ce sunt scrise. Imi vad sentimentele arzand. Arzand pentru tine,un tu ce mai lasat in propria’mi durere.

Arde…
si foaia cu cerneala e scrum
Arde…
si sentimenele raman aici si acum
Arde…
si fiecare om e mort
Arde …
si fiecare gand zace’n port
Arde…
si orasul tot e cuprins de singuratate
Ard…
Nici macar sufletul meu nu mai poate

THE END…

Ganduri la miez de noapte!(55)

Autor: Runa

Trecutul

Hey trecutule!
Ce mai faci?
Cum o mai duci?
Te-as intreba pesonal,insa pare putin cam prea deplasat. Suntem oameni civilizati, si sa fim seriosi; nimeni nu mai crede in tine.
Mi-e dor de tine…oarecum.
Am aflat ca ti-ai patat renumele.
Din nou.
Se pare ca lumea nu stie sa spuna nimic despre trecut decat lucruri rele.. trist. Dar stiu de ce; cu toti vorbesc cu siguranta faptului ca nu te mai intorci, astfel, cred ca isi permit. Dar nu e asa.
Insa cum tu esti “Trecut” la propriu si la figurat, chiar nu te mai intorci; asa ca il las sa vorbeasca.
Nu mai intervin desi eu stiu cate ceva din ce ei nu… dar o lasam asa.
Lumea in ziua de azi moare daca nu are dreptate.
Mi-ar fi placut sa nu apuci calea pierzaniei,sa sti.
Nu spun ca eu am apucato altfel, dar eu ma tin inca in picioare.
Nu stiu daca suntem diferiti … nu cred. In interior , suntem la fel…
Diferenta e ca numai mie mi-a pasat cand mi-ai smuls culorile diminetii… lumina vietii… intunericul apusului si mandria dragostei.
Dar te iert.
Chiar daca tie nu iti pare rau.

Prezentul

Hei prezentule!
Salut!
Imi era dor sa vorbesc cu tine.
E mereu o placere, sa sti.
Poate nu arat asta, dar e mereu o placere sa stau la masa cu tine si cu ei, sa ne bem amarul, sa ne fumam sentimentele…
Eu;
Tu le traiesti.
Of, of, of, sufletel pierdut.
Si tu m-ai parasit.
Cand ma asez si eu pe o frunza , incepe ploaia. Cu o sincronizate precisa si dureroasa…exact ca usturimea arsuri provocate de filtru, cand tragi prea mult dintr-o tigara.
Se pare ca , oricat ai vrea, oricat de specializat esti in meserie… nu poti sa obtii mai mult decat iti este oferit.
Inca simt arsura…
Ma doare.
Inima.
Dar nam sa recunosc.
Tu poate crezi ca sti , dar nu sti. Nu vrei si nu vei sti pentru ca acum ai propria ta colivie…
Esti inchis si oricat as incerca, nici sa vreau nu mai pot ajunge la tine.
Iara am avut un sentiment de déjà vu…
Ca si cu Trecutul.
Colivia nu a fost mereu inchisa. Dar poate am inchiso eu…?
S-au asa a fost dat sa fie..?
Asta sa fie?
S-au te-ai baricadat singur de tema sa nu intru…:-?
Nu voi sti.
Mii de clipe cand as fi putut sa te intreb, dar mam blocat.
Esti prezentul…da.
Dar te indrepti usor spre trecut.
Zeci de fluturi zboara aievea inca si azi prin camera mea numai cand ma gandesc.
Te doresc ca o disperata… ca o fata confuza ce nu stie ca jocul s-a terminat si insista sa arunce si ultima ei carte… inima.
Apoi tu iei cartile si le imparti.
Dar inima nu mai e de gasit…
A ta e deja luata. E impartita altcuiva, si cel mai rau e ca nici macar nu sti cum mi-ai furat cartea de joc cea mai pretuita.
Nu iti pasa.
Doare.
Si-apoi… vei fi asemeni trecutului in scurta vreme..plecat.
Iarasi imi dispar luminile… culorile…viata…
Dar este doar un vis…si visele trec.
O sa ma vindec in timp.
Sa nu indraznesti sa ma privesti cu mila.
Eu te-am lasat sa imi furi inima… eu am vrut sa simt din nou fiorii…
De la inceputul jocului, am stiut ca merg pe un fir de ata… am stiut ca o sa se rupa.
Stiam ca o sa pierd.
Ori asa proasta ma credeai?
Nu; am stiu.
Si acum ma intreb daca ai sti… daca ti-as fi spus … lacrimi de cristal ar fi fost evitate.
Lacrimi de déjà vu …
Esti Prezentul…dar simt de parca te-ai repeta.

 

Viitorul

Viitorule!
Unde esti?
Te vreau langa mine in clipele astea infinite… in clipele astea cand nu stiu unde apartin si cine sunt si ce vreau si de ce si cum…. si…. si… inca cateva.
Stiu ca vei veni, dar nu stiu cand.
Esti inecat in mister…
Dar am nevoie de tine acum!
Vreau sa vi direct la masa mea , si sa imi spui : “Eu sunt! Pe mine mai asteptat iar eu te-am asteptat pe tine.”
Sa imi cuprinzi mana, si sa ma porti spre o alta lume…
Departe de tot.
Departe de aparente inselatoare…zambete false… ignoranta …miciuna… prefacatorie…;depate de absolut tot.
Sa fim doar noi doi si sa vorbim pana adormim;apoi sa ne trezim a doua zi cu zambete de copii prosti care au uitat de propria casa si de scoala.
Vreau atatea…
Tu, viitor, stiu ca mi le vei oferi.
Sunt multe si in timp vor mai disparea… ma voi maturiza si eu odata, si atunci voi fi putine si usor de implinit.
Dar pana atunci…iti spun doar atat.
Te iubesc;
Asa ca vino odata in calea mea ca sa iti pot spune asta in persoana!

Concluzia e mereu aceeasi , fie ca vorbim de trecut, prezent sau viitor se pare; eu tot astept.
Si-asteptam . Noi tot stam :))

Ganduri la miez de noapte!(54)

Dragi blogari!^^

Aici Adda!
Ce dor imi era de voi >:D<
Ne’am intors de luni seara dar saptamana asta a fost plina si abia am asteptat aceasta zi ca sa ma recuperez si eu..Ma bucur ca ati mai vizitat blogul in absenta noastra apreciem mult :DCum a fost in Germania?! Genial! Pff,multe cuvinte..
Dar si suferinte…m’am indragostit iar si nu credeam ca e posibil asa ceva :))) . Dar de data asta e cineva care stiu sigur ca merita. E un suflet zdruncinat de viata,amarat care ascunde un om de nota zece. Viata asta ne aduce nu mai surprize. Intr’o viitoare postare voi scrie mai pe larg despre Germania si voi pune multe,multe doar cateva poze 😀
Pana atunci va mai pot spune doar atat,cat am fost plecata datorita acestui nou personaj aparut in viata mea am inceput sa scriu poezii. Mi’a fost si imi este muza. Sunt triste,multi spun ca se asemana cu Eminescu dar vom trai si vom vedea. Va las cu prima si voi continua sa postez si restul de poezii cand voi avea timp. Enjoy.!

Autor: Adda

Damnare la viata

Sange,picaturi
Nu mai astept urme de minuni
Suflet insangerat
In larg aruncat
Acum vei asculta
Povestea mea
Ingeri tac si asculta
Cum viata siuera aproape muta
Cum isi canta durerea
Cum isi plange placerea
Agonizant
Terifiant
Deprimant
Un lacas cu lanturi de fier
Ingeri canta propria oda,cea a lui Lucifer
Intr-o zi
Un inger arogant
A zis stop!
Apoi s’a aruncat in neant
Aripile ii s-au frant
Negre s-au facut
Imbibate in sange
Ingerul urla acum
Spre a sa unica cruce…

Ganduri la miez de noapte!(33)

Calea cea scurta

Tu intelegi?!
A trecut un an…
Sunt o mie de ganduri ce ma rod ma interior.
O mie de vise ce se agita incontrolabil in beciurile inconstientului meu.
O mie de amintiri ce imi smulg lacrimi arzatoare din ochi mei verzi innecati de multa vreme in uitare.
Si asta nu e nimic.
Mint.
Nimicul e mai nimic decat orice dar in comparatie cu ce simt cam la asta ma definesc. Asteapta.
Abia am inceput.
Uitare. Dezamagire.
De azi imi propun sa uit si eu de tine.
O secunda,un minut,o ora,o zi,o sapt,o luna,jumatate de an…un an fara tine…toate astea imi sunt deja insuportabile.  As putea spune ca urasc.
Dar nu urasc ca esti cu cineva impreuna.
Nu urasc ca te zaresc in preajma ei.
Nu te urasc.
Urasc ca nu sunt eu.
Urasc ca eu nu pot face asta cu cineva.
Ca nu pot naibi sa te las macar pentru un an,o luna sau o saptamana dracului in trecut si sa-mi vad si eu de viata ca tot omu’.
Urasc ca din vina mea ne-am despartit.
Afurisit fie momentul cand am zis : “ Nu-mi pasa de el” Ca dupa mi-a pasat…si inca cum!
Te stiu de un an…si frate;nu mai merge asa.
Azi imi impachetez lucrurile;am stat prea mult in cafeneaua noastra. Am ascultat prea mult aceleasi melodii triste,incarcate cu amintiri si durere ca pumnalele.
De azi plec;unde Dumnezeu stie! Dar un lucru e cert.
Ma iau si plec;am terminat cu tine mine.
Am sa merg pe drumul scurt;chit ca e mai intunecat,mai tenebros,impaienjenit cu pericole la tot pasul. Chit ca am sa cad. Si nu doar odata. Dar ma voi sprijini de pereti aspri,si incet dar sigur ma voi ridica pe picioare…voi tremura. De nervi,de spaime,de durere … voi lesina. Voi trai in agonie. Voi tipa. Tipete lungi ce se vor prelungi in noapte la nesfarsit. Ce vor lumina drumul cel intunecat asemenea unor fulgere chinuite,dure ce vor picura din ceruri.
La sfarsit de drum poate voi fi din nou eu.
Aceea “eu” pe care ai placut-o tu;aceea “eu” la care ai tinut tu atat de mult.
Aceea “eu” pe care sper sa o revezi peste un an;sa te uiti la ea zambind si sa iti aduci aminte. Sa o vrei din nou sa fie a ta. Pentru ca ea,mai logic eu voi invata. Mi-am inceput lectiile.
Imi lipsesti. Mai mult ca niciodata;si imi e frica de ce voi simti iarna asta fara tine…
Dar…dar nu mai continui. Nu mai pot;mi-am inceput drumul…un drum in care ma voi cauta;sunt pe acolo pe undeva numai cioburi si aschi. Am increderea ca ma voi reintregi. Si ca imi voi gasi lumina de la sfarsitul drumului. Ca voi zambi din nou la fel de sincer ca acum un an. Nu am mai facut asta de mult. Nimeni nu va sti ce lupte se dau in interiorul meu. Ei nu au dreptul sa ia la cunostiinta durerea intima ce imi poseda sufletul,ce nesfarsit se dezlantuie in fiinta mea.
Inchid usa cafenelei;nu mai privesc in urma mea. Plang. Durere.
Inchid capitolul;inchid si cartea;nu e scrisa complet;…ma voi intoarce la ea pentru a o finaliza…la tine…
Candva-un dulce si obositor cuvant ce imi alina cele mai adanci rani…
Pana atunci…(N-ai habar cat ma doare sa scriu asta) o viata buna ingerul meu,otrava mea,fantoma mea…dragul meu.

–    Te iubesc si te voi tot iubi;mai intens cu fiecare zi. Pentru ca ascuns in gandurile mele tu vei ramen constant cum ai fost si pana in zi de azi,
Andreea(Adda)