Praf de vise…(23)

Hey lume!! Runa aici;
Intr-o noapte cand am fost pe munte, am avut cel mai epic vis din cate am avut. Si cand am iesit cu Adda si Roxi dupa aceea, le-am impartasit si lor visul, si intrucat la un momentdat se termina sec, (mam trezit si nu avea final:)) ) ele m-au ajutat creeand un final. Deci uitati visul peticit si epic:D Sper sa va placa cum imi place si mie de mult.:)

Complotul

Partea I – Amintiri din trecut

Stateam linistita in camera mea. Eram in starea aceea de inter-somn, de nici treaza, nici adormita. Era asa bine… si tocmai cand eram pe punctul de a adormi , am vazut telefonul licarind in slow-motion, iar apoi incepu sa sune.
La naiba!! am injurat si am ridicat furioasa telefonul la ureche.
Eram prea furioasa ca sa mai verific numarul.
-Da!? am raspuns lenesa.
-O am pe prietena ta Roxi . Vino jos in curte, fara sa spui nimic nimanui, si o sa scape cu bine, fu raspunsul necunoscutului care apoi inchise.
M-am uitat la numar; necunoscut. Era un numar privat.Grozav;
Buimacita de somn, putin ametita, si confuza,primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi iau o lanterna, si sa ies pe balcon in speranta ca poate vad macar ce naiba se intampla; daca eram depasita numeric…etc. Nimic.
Dar ce era sa fac?
M-am imbracat numaidecat cu niste pantaloni scurti de un albastru aproape alb, care imi erau la indemana, si tricoul meu preferat cu ”LOVE TO BE BAD”  care e de un gri intunecat, iar literele albe cu o tenta de galben. Apoi am coborat incet pe scari, cu ideea ca asa mai castig timp si imi pot scotoci mintea dupa un plan.
Am ajuns la parter  si… nimic. Nici un plan, nici o idee..Ok; O facem spontan, m-am gandit in cele din urma.
Am pasit hotarata in curte, dar era bezna.Normal! Doar era ora 11 jumate. Si nici un vecin treaz de la fereastra caruia sa prind putina lumina; suuper.Ce sunt eu?! Tama?!! Nici macar el nu vede in bezna asta…! m-am revoltat in mine.
Apoi o lumina aparu in fata mea, langa gardul catre gradina; Era Roxi si mai era cineva in spatele ei…Dar nu ii vedeam fata tipului.Ii tinea o mana peste gura, iar Roxi parea chiar terifiata. Trebuie sa rezolv chestia asta cumva, m-am gandit, acesta fiind singurul lucru la care ma puteam  gandi in momentul acela.
Abea mi-am gasit vocea cand am vorbit;
-Am venit,asa cum ai vrut. Ce vrei?
-Si… nu m-ai spus nimanui , da? ma intreba tipul.
-Nu; Stai putin… stiu vocea asta de undeva, m-am gandit confuza,si brusc mi-am adus aminte cine era.
I-am rostit numele, iar acesta isi arata fata.Chiar era el… dupa ce nu l-am mai vazut din primi ani de liceu…acum dupa 4 ani apare asa in fata mea…! am gandit apoi amuzata.
Brusc situati lua alta intorsatura, si am rasuflat usurata, relaxandu-ma complet.
-Ce faci?! l-am intrebat confuza. Ai luat-o pe Roxi ostatica… pe bune?! Ce-ti inchipui ca faci, de fapt?
Acesta imi zambi strengaresc.
-Imi inchipui ca te ademenesc in curte singura. Si mai imi inchipui ca te iau pe tine ostatica. Dar… desigur; asta e doar imaginatia mea.
-Si… de ce ma rog as veni ca ostatica ? De buna voie, iti inchipui !? aproape ca radeam. Dar am incercat sa imi pastrez vocea pe un ton neutru.Nu reuseam tot timpui dar…soarta.
-Pai targul e asa; Ramai tu ostatica mea , si ii dau drumul lu’ Roxi. Refuzi, si nu o mai dau pe Roxi inapoi; si doar stii cum face mama ei… mi-o tranti ei pe tonul lui fermecator de viclean. Tocmai am zis fermecator?? La naiba!!
-Roxi… am cugetat. M-am uitat la ea. Nici nu stiu cum sa descriu expresia ei; confuza cu speriata… ceva amuzament…si aveam vaga impresie ca Roxi stia ceva ce eu nu. Dar oricum nu imi era teama de el… iar Roxi trebuia sa ajunga acasa la o ora anume.. asa ca:
-Bine. Raman eu. Da-i drumul lui Roxi atunci.
Zis si facut. Ii dadu o bancnota de 10 lei, si atunci m-am prins de idee. Eu i-am oferit telefonul meu , iar ea si-a chemat un taxi.
Dupa ce mi-a multumit , ma privit pret de 2 secunde cu uimire, si apoi cu un suras, se uita si la el, si pleca.
Acolo era din nou faza aceea pe care n-o stiam eu. Cand in final pleca taxiul ei, m-am intors catre el si fara sa stau pe ganduri am intrebat:
-Care e ideea? Ce nu stiu eu…?!
-Nu inteleg la ce te referi… spuse el confuz, si pentru prima data in seara aceea am observat ca era imbracat cu un frac negru, camasa alba si cravata . Doamne , ce-i cu copilu asta…?! Vine de la nunta? Sau se crede James Bond..? Dar oricum ii sta bine.Al naibi de bine…
-Ma refer la …la tot! Ce era cu Roxi? Si care e ideea cu ostatica..? Chiar nu te inteleg.Daca te-am inteles vreodata.
-A! Ai sa vezi. Nu uita ca esti ostatica mea acum. Asa ca haide. Avem ceva de mers.
-Mers…? E ora 12 !! Unde vrei sa merg ?
Si atunci el isi fixa privirea pe acoperisurile garajelor. Doamne…!! Era un elicopter! Cum de….nu l-am vazut…?!!Atat de rau am orbit..?!
Acum atentia imi era complet concentrata pe minunatul aparat de zbor… culoarea era neagra si lucioasa cu un model complicat de panza de paianjen de culoare alba intr-un colt,si arata fantastic…Era ca un vis devenit realitate; de cand visam eu sa vad un elicopter atat de aproape.Eram atat de captivata, incat nu am observat ca el schimba distanta dintre noi, de la 3 metri la 30 de centimetri.Apropierea lui ma sperie asa ca am tresarit. Nici el nu mai fusese atat de aproape de mine niciodata… si asta fusese un vis odata…dar oare mai era inca?
Imi intinse mana.
-Ai incredere in mine?
Am stat 2 secunde si am analizat toate sitatiile antecedente, inainte sa raspund foarte sigura…
-Nu!
Ma privi foarte surpins. Nu intelegeam de ce… el chiar credea ca dupa tot ce a spus si a facut…
-De ce esti asa surprins?
-Ai vreun motiv pentru care sa nu ai incredere in mine Miruna? Aha! Deci chiar stia cum ma cheama…interesant.
Nu era nici un dubiu ce aveam sa ii raspund.
-Hm… Dar am vreun motiv pentru care sa am…?L-am intrebat mai intunecat decat am intentionat.
Nu mai raspunse nimic. Tot tinea mana intinsa. Ei bine… ce am de pierdut?
Asa ca oftand usor, i-am dat mana.
O scara cazu peste un garaj , si am presupus ca trebuie sa urcam pe ea. Nu mi-am putut ascunde bucuria cand ne-am urcat in elicopter.Eram atat de incantata , ca imi simteam efectic ochii sclipind de fericire, si cred ca au sclipit si de altceva cand el imi arunca fugar o privire, intr-un moment cand credea ca nu sunt atenta, si zambi parca usurat si bucuros.
Facu semn pilotului si acesta porni elicopterul. Nici nu era de mirare ca nu l-am auzit; era extrem de silentios pentru un elicopter.Nu stiam pana atunci ca exista asa ceva ca silentions cand e vorba de elicoptere.
-Wow… am lasat sa imi scape printre buze cand am inceput sa luam altitudine si mi-am vazut blocul facandu-se tot mai mic.Eram… fascinata, bucuroasa, eram de toate!
Dupa o scurta vreme, el isi drese glasul si spuse.
-Sa inteleg ca iti place…?incerca sa para nonsalant privind pe fereastra,dar se vedea pe el ca raspunsul meu conta mult. Ok, eram dispusa sa fiu o ostatica rezonabila, si sa las supararea pe mai tarziu.
-Desigur ca nu… o sclipire scurta de ingrijorare ii stabatu ochii.Asta face toata gluma… Iubesc chestia asta. Apoi rasufla usurat, iar eu am ras usor.
-Asa… nu avea sens sa nu iti placa.Stiu sigur ca tie iti plac elicopterele.
Nu intelegeam… se pregatise pentru asta…? Apoi am analizat propozitia mai atenta.
-De unde sti? Eu nu ti-am spus, iar prieteni tai nu aveau de unde sa afle.
-Um… pai, vezi tu… sti ca era o faza pe care tu nu ai inteles-o cand a plecat Roxi?
-Da…am raspuns atenta fiind in continuare la raspunsul lui.
-Pai, da. Am planui asta dinainte cu Roxi. Tot ce trebuia ea sa faca era sa para speriata si in rest totul a decurs natural.Am planuit toate astea atent, sub stricta coordonare a lui Roxi.
Planuit? Atent? Stricta coordonare a lu’ Roxi? Cuvintele astea imi rasunau in cap, si un lucru era clar; Roxi avea sa isi auda pomenile cand aveam sa ma introc acasa.Apoi mi-am amintit;
-De ce?am rostit incet.

Urmariti in continuare blogul pentru ca v-a urma si partea a II-a din Complotul, -Aventuri in ceata( aceasta fiin ultima parte 😀 )
Runa catre blog, finitto 😀 Salutari de pe Transalpina, de pe cea mai inalta sosea din Romania 😀 (plec acolo peste 6 ore deci da…)

Portativul vietii!(8)

…that way

Indoapa-te cu cata ciocolata vrei… nu vei fi mai fericita…
Plangi cat vrei… tristetea nu se va consuma…
Tipa cat vrei… el nu te va auzi…
Spune cui vrei… nimeni nu te v-a asculta…
nimeni nu v-a intelege…
nimeni nu v-a crede…

Si cateva versuri mai profunde…

And I’d like to follow you down the hall
And see where it goes from there
Oh, but you…You don’t care;
You don’t see me that way
You don’t see the way I look at you
When you are not looking at me…
I wish that I could tell you every single tought I ever had about you and me… but you..
Don’t see me…that way.

Runa catre blog, in sfarsit finnito si cu asta…:) Cu alt capitol din viata mea care mi-ai trecut prin fata ochilor, si s-a indreptat catre soare…
departe…

Ce am mai citit…(7)

Hey lumee!!

Sper ca o duceti bine,eu una o duc grozav!Am scapat de teze si am aproape toate situatiile puse la punct. Deci in concluzie ma simt ca in vacanta. Ceea ce inseamna ca pot sa citesc mai mult. Am uitat sa va spun,dar pe 4 mai impreuna cu Runa am reusit sa ajungem si anul acesta la targul de carti. Si a fost extraordinar!!Atatea reduceri si carti!! Cel mai greu mi-a fost la standul editurii Leda,de unde chiar numai vroiam sa plec. Totusi am reusit intr-un final sa ma urnesc din loc.

Asa ca astazi,vreau sa va povestesc despre o carte pe care am achizitionat-o de la targ. Cartea se numeste:

 

Furiosii de David Moody

Rezumat:

 Situaţia NU este sub control

În tradiţia lui H.G. Wells şi Richard Matheson, Furioşii este povestea unui om într-o lume devenită nebună – o lume infestată de frică, violenţă şi FURIE.

PASTRAŢI-VĂ CALMUL

Un oraş din Anglia este lovit subit de o avalanşă de atacuri sângeroase. Botezaţi de mass-media „Furioşii”, autorii lor ucid cu sânge-rece pe oricine le iese în cale.

STAŢI LA ADAPOST

Atacurile sunt brutale şi nemiloase: în câteva secunde, oameni perfect normali nu se mai pot controla şi devin nişte criminali turbaţi. Cum aparent nu există nici o legătură între ei şi cum numărul lor creşte văzând cu ochii, oricine poate deveni victimă, sau Furios.

ASTEPTAŢI NOI INSTRUCTIUNI

Toată lumea e îngrozită. Nimeni nu mai îndrăzneşte să iasă din casă, să meargă la serviciu, să vorbească. Dar, deşi noua directivă este „Întâi atacă şi lasă întrebările pentru mai târziu!”, s-ar putea ca această poveste să aibă un răspuns extrem de surprinzător…

 

Ce cred eu:

In primul rand e un thriller;lucru care ma face nespus de fericita. Dupa atat de mult urban&fantasy si romance simteam disperat nevoia sa mai schimb tipul de creatie;efectiv m-am saturat de finaluri fericite si dragoste adevarata. Si ce poate fi mai bun decat un thriller? Poate un horrror care sa ma trezeasca total dar nici cartea asta nu e prea departe. Ce sa va spun?A fost absolut G.E.N.I.A.L.A. M-a atras din prima descrierea/rezumatul si coperta. Dar nici o clipa nu credeam ca imi va placea atat de mult(poate chiar exagerat de mult :D)
Cand am citit paragraful de pe coperta: „ Un thriller ametitor,un avertisment despre cele mai percutante emotii ale secolului XXI…Furiosii va vor bantui gandurile multa vreme dupa ce ati inchis cartea..” am ramas ceva gen: Wow,chiar asa sa fie? Raspunsul este clar : DA;chiar daca m-a lasat total muta de uimire abia de la jumatate in colo . Intr-un fel sau altu,a reusit ce nu a reusit alta carte;sa imi schimbe perspectiva; mult timp de acum inainte imaginea lumii descrisa de David Moody,imi va bantui visele.
  Daca nu ati citit aceasta carte,trebuie neaparat cat mai urgent sa o faceti. Finalul este coplesitor,invaluit cu o nota de mister imbibata in sadism si lasa clar locul unei continuari. Ce m-a nemultumit poate la acest volum a fost explicație neconvingătoare a transformării Furioșilor,dar poate se va reveni in volumul urmator. O lectura electrizanta,care te tine prins in paginile carti,si mai ales care te trezeste total din starea in care esti.Mie una mi-a placut enorm, chiar daca are si minusuri totusi e o carte extraordinara. Insa,s-ar putea sa nu aveti toti aceiasi parere;ideea este ca trebuie sa va placa acest timp de scriere. 😀
Inca ceva foarte important!V-as recomanda sa nu o cititi daca nu aveti macar 16 ani impliniti. Sunt anumite scene/paragrafe se le numim mai „deosebite”.
In concluzie este un roman tulburator,in care groaza,violenta si nebunia invaluie lumea intr-o aura intunecata. O lume infioratoare si totusi ironic captivanta.

Personaje:

Danny – Un personaj care efectiv m-a surprins din toate punctele de vedere;eu una nu ma asteptam la schimbarea aceasta de situatie.

Coperta:

Sange,sange si iar sange!!La asta se rezuma coperta. Dupa ce am analizat-o si m-am gandit in nenumarate randuri,nu cred ca ar fi existat o coperta mai potrivita care se surprinda actiunea cartii in toata splendoarea ei.

Citat/Citate:

„Barbatul se opreste. Expresia i se schimba. Aude si el sunetul. Isi muta inca o data privirea de la mine la Hilary si inapoi. Pupilele i se dilata brusc din cauza socului si a panicii. De ce naiba ii e frica?”

 „Indiferent cine pilota avionul si cine a lansat racheta,a fost un atac foarte hotarat si foarte exact,care mi-a dat in sfarsit o mica scanteie de speranta. Cineva,undeva lupta inca.”

 

By Adda!

Ce am mai citit…(6)

Hey lumeee!!>:D<

Dupa cum vedeti s-au schimbat cate ceva pe blog. O sa revenim cu lucruri proaspete in curand,ceva descrieri si o revizuire. Eu Chriss sunt noua Adda(imi aduce aminte de Adda din Vampiri din Morganville :D),poveste foarte lungaaaa. O sa va povestesc odata cu descrierea,dar pana atunci mai e putin. Deci sa revenim. Am venit cu o recenzie,care a stat mult timp in stand by. Mai exact:

 

Georgina Kincaid – Tristeti de sucub (vol 1)

 

Pe scurt:

Georgina Kincaid este sucub – adică un demon sexy şi plin de glamour, care seduce muritorii şi le absoarbe energia.
Deşi aparent să fii sucub pare ceva spectaculos, Georgina nu poate avea o viaţă amoroasă normală, căci asta ar însemna să facă rău celor doi bieţi muritori de care se simte atrasă, scriitorul Seth Mortensen şi fermecatorul Roman.
Dragostea trece însă pe locul secund atunci când în lumea nemuritorilor din Seattle se iveşte o ameninţare: vampiri şi drăcuşori deopotrivă sunt atacati, iar Georgina, investigând de una singura, descoperă existenţa unor creaturi respinse atât de rai, cât şi de iad, şi care vor să se răzbune…

 

Părerea mea:

Tocmai ce am terminat carte si pot spune cu mana pe inima ca a fost absolut superba!!Toate cuvintele de lauda!!Imi placea stilul de scriere a lui Richelle Mead inca de la Academia Vampirilor,dar Tristeti de sucub chiar mi-a intrecut toate asteptarile. Tristeti de sucub este foarte diferita de Academia Vampirilor. Sigur va intrebati in ce sens. Chiar daca te tine in aceiasi nota electrizanta si plina de savoare,ideea de baza este total diferita. Personajele principale difera destul de mult,dar va asigur ca daca o placeti pe Rose o s-o adorati sigur si pe Georgina. Iar daca nu le cunosteti pe niciuna dintre ele,atunci numai ezitati si cititi cartile.

  Primul volum din aceasta serie m-a cucerit total. Pana la aceasta carte,sincer habar nu aveam ce inseamna sucub(demon care seduce muritorii si le absoarebe energia :D). Acum spre binele meu stiu. In primul volum,facem cunostinta cu personajele cu o noua lume fantastica cu tot felul de creaturi de la sucubi pana la dracusori si nefilimi(poate de ei ati mai auzit si in alte carti). Faptul ca Georgina este un sucub si este (teoretic si practic) de partea intunericului si a raului,da o nota unica acestei carti.

  De-a lungul carti apar si personajele principale,masculine care ii vor da batai de cap sucubului nostru:

– Roman,efectiv il ador;x-chiar daca m-a dezamagit la sfarsit –

– Seth,mi-a starnit interesul inca de la inceput cu caracterul sau diferit fata de restul :D.

Inafara problemelor sentimentale,Georgina mai are si alte probleme mult mai grave. In micutul oras incepe sa se dezlantuie un haos,nemuritori atat ai binelui cat si ai raului sunt omorati,si ca sa fie si mai complicat se pare ca acestia au o oarecare legatura cu Georgina. Picatura care umple paharul sunt biletele misterioase pe care le primeste sucubul in legatura cu aceste crime. Ce mi-a placut enorm e faptul ca Georgina a incercat pe cat posibil sa rezolve misterul pe cont propriu,lucru care a ridicat-o in ochi mei :D.

 Nu va mai spun nimic,pentru ca atunci numai are rost sa cititi cartea.Oricum eu una inca sunt in transa,adica nu pot sa cred cate rasturnari de situatie au fost,cate dileme si cate indici chiar sub ochii mei.

Este o carte plina de contraste,speciala si unica,presarate cu o multime de momente haioase,dar si profunde care te vor face sa traiesti fiecare moment.

 Si inca un detaliu important!! Nu prea recomand sa fie citita de persoane sub 16 ani datorita unor scene mult prea detaliate. Sorry:)

 

 

Coperta:

Imi place mult,tipa chiar o intruchipeaza destul de bine pe Georgina( din punctul meu de vedere ). Totusi ma sperie(ironic vorbind) privirea ei infometata si apriga. Just kidding 😀

 

 

Citate:

“- Ce vrei să ştii?

– Ce-ţi place să faci? Ai şi tu o slujbă? […] Care e numele tău de familie? […] De cat timp locuiesti în Seattle?[ ..] Hobby-uri ai?

– Am câteva, a spus, a făcut o pauză şi şi-a aplecat capul spre mine când a văzut că nu mai vin şi alte întrebări. Mai vrei să ştii şi altceva? Ar trebui oare să scot şi carnetul de note? CV-ul actualizat şi dosarul complet? „

 .

 

“ -Termină, a izbucnit demonul. Nu sunt o ţintă.

– Serios? Mie nu mi-a pictat nimeni pereţii cu spray.

– Pentru că nimeni nu ştie unde stai.

– Lasă că nici tu nu apari în Pagini Albe. Tu eşti ţinta.”

“Uneori te trezeşti dintr-un vis, alteori te trezeşti într-un vis, iar uneori, din când în când, te trezeşti în visul altcuiva.”

 

„- Mirosi fantastic. A… gardenii.
-Tuberoze,l-am corectat imediat ,zapacita de apropierea dintre noi.
– Tuberoze,a repetat. Si tamaie,cred. Nu am mai simtit niciodata un miros asemanator,a spus si s-a aplecat si mai mult.
[…] Ce tampenie debitasem. Emotia ma facuse sloboda la gura.
– Poate Cady,ar putea incepe sa-l folosasca si ea.
Seth era seriozitatea intruchipata.
– Nu. Asa esti tu,numai tu. NU ar mirosi niciodata la fel la altcineva.”

 

” Ce…ce faci?”
„Zbor” mi-a spus. „Daca am sa continui sa zbor…peste margine voi fi din nou fericit. Sau si mai bine,nu voi mai simti nimic. Nu ma voi mai gandi la tine,la chipul tau,la ochii tai,la felul in care zambesti,la felul in  care mirosi. Nu te voi mai iubi,nu voi mai suferi.”

 

M-a privit si nu mai avea nici urma de manie sau de cinism in ochi. Numai mahnire,suferinta,disperare, deprimare mai neagra decat o noapte fara luna. Era cumplit si inspaimantator.

 
„- Spune: „Un barbat care paraseste o femeie imbracata cu o rochie ca asta nu e deloc barbat. O femeie cu o rochie ca asta nu vrea sa fie singura.”
L-am privit cu talc.
-Ei?
-EI ce?
– Nu ma face sa spun pe litere. Sunt imbracata cu rochia asta si nu vreau sa fiu singura. Vino inauntru cu mine. Imi esti dator cu un dans,stii doar.”
 

„Apoi valul se spargea in farame scanteietoare,coplesindu-ma cu calura,tandrete si taindu-mi rasuflarea. Era de parca as fi explodat in mii de franturi,dupa care as fi fost recompusa. Era o senzatie delicoasa.”
 

„S-a aplecat deasupra mea,m-a lasat sa-l trag mai aproape,si mai aproape,si apoi, pe cand raiul si iadul se infruntau dincolo de noi,l-am sarutat.”

By Adda!